Accesul la boxa din subsol proprietate exclusiva – Decizie civila din 20 dec 2023 – Tribunalul Bihor
Tribunalul Bihor, a decis printr-o hotarare definitiva ca dreptul proprietarului de a avea acces la boxa sa aflata la subsolul cladirii, proprietatea sa exclusiva, trebuie respectat de toti coproprietarii din cladire.
Prin urmare, instanţa a apreciat că paratul coproprietar al spatiilor comune este nemulţumit de intenţia reclamantului de a efectua reparaţii la boxa proprietatea sa privată exclusivă. Pentru acest motiv pârâtul nu i-a dat reclamantului cheia de acces la subsolul imobilului. In prealabil acesta schimbase cheia din proprie initiativa.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, rezultă că pârâtul refuză să permită reclamantului accesul la boxa din subsolul imobilului, respectiv la boxa proprietatea reclamantului.
Obiectul coproprietatii fortate:
În drept, instanţa a reţinut că potrivit dispozițiilor art. 648 alin. 1 C.civ., dacă într-o clădire sau într-un ansamblu rezidențial există spații cu destinație de locuință sau cu altă destinație având proprietari diferiți, părțile din clădire care, fiind destinate întrebuințării spațiilor respective, nu pot fi folosite decât în comun sunt obiectul unui drept de coproprietate forțată.
Părțile comune sunt bunuri accesorii în raport cu spațiile locative, care constituie bunurile principale în sensul art. 546.
De asemenea, conform art. 649 alin. 1 lit. b) C.civ., sunt considerate părți comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel: b) fundația, curtea interioară, structura, structura de rezistență, pereții perimetrali și despărțitori dintre proprietăți și/sau spațiile comune, acoperișul, terasele, scările și casa scărilor, holurile, pivnițele și subsolurile necompartimentate, rezervoarele de apă, centralele termice proprii și ascensoarele.
Conform art. 646 pct. 1 C.civ., se află în coproprietate forţată 1.bunurile prevăzute la art. 649, 660, 687 şi 1141.
Dreptul de a folosi bunurile comune:
Totodată, instanţa a reţinut că potrivit art. 647 alin. 1 C.civ. fiecare coproprietar poate exercita folosința bunului comun, cu condiția să respecte destinația acestuia și să permită exercitarea folosinței de către ceilalți coproprietari. Astfel, conform art. 653 C.civ., fiecare coproprietar poate folosi, în condițiile acordului de asociere, atât spațiul care constituie bunul principal, cât și părțile comune, fără a aduce atingere drepturilor celorlalți proprietari și fără a schimba destinația clădirii. În lipsa acordului de asociere, dispozițiile art. 647 rămân aplicabile.
Folosinta exclusiva a spatiilor comune:
În ceea ce priveşte posibilitatea de a se atribui o parte din bunurile in coproprietate in mod exclusiv unuia dintre coproprietari. Art. 650 alin. 1 C.civ. prevede că părțile comune pot fi atribuite coproprietarilor în folosință exclusivă numai dacă prin aceasta nu sunt lezate drepturile celorlalți coproprietari. Legea prevede în continuare că decizia de atribuire în folosință exclusivă trebuie adoptată cu o majoritate de două treimi din numărul coproprietarilor și al cotelor-părți. În clădirile unde sunt constituite asociații de proprietari, decizia se adoptă de către adunarea generală, cu aceeași majoritate. Reclamantul a facut dovada ca accesul la boxa din subsol este impiedicat in mod nejustificat de parat.
Dreptul de a folosi impreuna spatiile comune:
Prin urmare, refuzul pârâtului de a permite reclamantului accesul în subsol, aceasta fiind singura cale de acces la boxa reclamantului, este unul nejustificat. Deoarece toţi coproprietarii au dreptul de a folosi părţile comune ale clădirii, în lipsa unui acord de atribuire în folosinţa exclusivă a unui coproprietar.
Dreptul de amenajare a spatiului exclusiv:
Pârâtul nu poate împiedica accesul reclamantului în subsolul imobilului motivat de faptul că reclamantul doreşte să efectueze lucrări de reparaţii la boxa aferentă apartamentului sau din subsol. Dreptul de proprietate al reclamantului îi conferă acestuia prerogativa exclusivă de a folosi şi dispune de bunurile sale, pârâtului incumbându-i obligaţia corelativă de a nu împiedica exercitarea dreptului de către reclamant.
Prin urmare, refuzul pârâtului este contrar dispoziţiilor art. 647 alin. 1 C.civ.